Lecturi

                                                          LOSTRITA
                                                                         de Vasile Voiculescu

             

           

            Pe râul Bistriţa s-a arătat un peste care îşi schimba înfăţişarea. Uneori se arătă cu cap bucălat de somn, trup de şalău, piele aurită iar alteori era ca o domniţă lungită la soare pe plaja de nisip argintiu. Lostriţa vrăjită a ademenit mulţi pescari iscusiţi, flăcăi şi copilandri care au căzut în mrejele fermecătoare şi care nu s-au mai întors din adâncurile apelor. De la o vreme oamenii şi-au dat seama de primejdie şi când vedeau lostriţa întorceau capul şi se fereau. Aliman, un flăcău frumos şi voinic vroia cu orice preţ s-o prindă fiind vrăjit de frumuseţea ei. De câteva ori a reuşit s-o ţină în mâini dar a scăpat-o. Aliman s-a jurat să prindă lostriţa vie, dar lostriţa se ivea din ce în ce mai rar iar spre sfârşitul verii parcă a pierit. Aliman a tânjit de dorul ei toată iarna. Primăvara s-a arătat din nou lostriţa cea vrăjită, mai vicleană unduind trupul cu ispite femeieşti. Inima lui Aliman a început iar să bată ageră însă lostriţa nu se lăsa prinsă. Într-o zi a plecat într-un sat sălbatic la un descântător. Vrăjitorul i-a dat o lostriţa lucrată din lemn, vopsită cu aur şi argint, stropită cu picăţele ruginii şi  descântată cu vrăji. Într-o noapte cu luna în pătrar, Aliman  a intrat în mijlocul râului cu peştele vrăjit în mână şi a spus descântecul învăţat de la vrăjitor. I-a dat drumul lostriţei din lemn şi s-a dus să se culce. A doua zi sătenii l-au trezit să-i ajute deoarece Bistriţa a ieşit din mal şi a inundat satul. Aliman nu mai putea face nimic deoarece apele s-au retras la mal luând cu ele sfărmături de sat , cu case, oameni, vite. În zare se zărea o plută cu o fată. Aliman scoase fata în braţe minunându-se de frumuseţea ei.  Flăcăul uitase de lostriţa şi îşi petrecea tot timpul cu frumoasa lui. Noaptea ieşeau la Bistriţa, prindeau păstrăvi pe care îi frigeau la foc de brad. Insă într-o zi a  venit mama fetei şi a luat-o certând-o că a uitat de părinţi. Aliman a plecat în căutarea ei insă nimeni nu o cunoştea şi nici nu a auzit despre ele. Aliman stătea tot timpul închis în casă şi nu se împotrivea la nimic. O fată l-a îmbrobodit să se însoare cu ea iar el accepta pentru că nu mai avea voinţă să se împotrivească. Aliman visase că se însurase cu lostriţa şi-l cununa bătrânul vrăjitor. În timpul nunţii sosi un băieţaş cu vestea că lostriţa vrăjită stă ca o domniţă sub coasta iadului. Aliman buimac de băutură a sărit smintit strigând că o va mânca la nunta lui. Valea iar detuna înspăimântată, apele ieşeau năvalnic, lumea se uita îngrozită, numai Aliman sări în mijlocul Bistriţei cu braţele întinse spre lostriţă. Apoi s-a cufundat în adâncuri cu lostriţa în braţe şi nu a mai ieşit niciodată la mal.

 AVATAR

                                                                                de James Cameron's 

       Un veteran de război pe nume Jake, care a rămas infirm în urma unui război umbla acum într-un scaun cu rotile. Fratele său geamăn, Tommy a murit în urmă cu cinci ani în timp ce se pregătea pentru călătoria spre Pandora. Tommy era om de ştiinţă şi lucra la programul ,,Avatar” care era conceput cu scopul de-a cunoaşte şi de-a învăţa de la o rasa extraterestra numita Na'vi. Lui Jake i se oferea posibilitatea de-a folosi avatarul creat pentru fratele său, deoarece fiind gemeni au acelaşi ADN iar prin intermediul acestui avatar ar putea merge din nou.

     Jake participă la o întâlnire cu ceilalţi oameni de ştiinţa care îl informează despre viaţa pe Pandora şi află că scopul acestui program este de-a obţine o rocă minerală numită unobtanium care pe pământ valorează enorm. Jake acceptă să devina avatar şi astfel are un nou corp cu pielea albastră-verzui, cu o coadă lungă, talia îngustă umerii laţi. Când s-a acomodat cu noul corp este dus pe Pandora. Aici este uimit de peisajele ciudate, culorile neobişnuite şi animalele bizare. El a fost informat că trebuie să se apere să nu fie omorât.  După câteva peripeţii o întâlneşte pe Neytiri, o tânără Na'vi care îşi dă seama imediat că este un avatar creat de oameni. Neytiri îl învaţă cum să supravieţuiască pe Pandora apărându-l de primejdii de multe ori. Ea îl învaţă să călărească un dierhorse, să tragă la ţintă cu arcul, să pescuiască cu suliţa şi îl învaţă cuvinte în limba ei. Pentru a deveni Taronyu, adică vânător Jake  trebuie să-şi aleagă propriul ikran iar ikranul trebuie să-l aleagă pe el. Această misiune este foarte periculoasă deoarece are o singură şansă iar dacă el greşeşte ikranul va fi omorât. Jake îşi aminteşte de sfaturile lui Neytiri cum trebuie să simtă în interior ikranul şi sare pe un ikran poruncindu-i să-şi ia  zborul. Acum Neytiri îi poate arata lui Jake Pandora din înaltul cerului antrenându-l cum să-şi tină echilibrul. Jake a devenit un adevărat Omaticaya. Colonelul îl presează pe Jake ca să-i mute pe Omaticaya din Arborele Mamă. Dar acum Jake nu-i poate trăda pe Omaticaya deoarece simte ca şi ei şi scopul lui este de-a salva întreaga Pandora. O ia pe Neytiri de mână cu gândul că de acum înainte va lupta pentru apărarea Pandorei, planeta pe care se simte acasă.

                     

                                                CĂLĂTORIILE  LUI  GULLIVER

                                                                                          de Jonathan Swift

    

          Gulliver este aruncat de valuri in stare de inconştientă. El este singurul supravieţuitor al unui naufragiu şi ajunge pe ţărmul unei insule. Când îşi revine, constată ca este prizonier al unei rase de oameni mici de cca. 15 cm, locuitori ai unor insule vecine Lilliput si Blefuscu .După ce-si exprimă intenţiile paşnice si jură credinţă împăratului liliputanilor,Gulliver este primit la Curte si are ocazia sa observe obiceiurile si moravurile locale. Deşi ii ajută pe liliputani să-i învingă pe locuitorii din Blefuscu, blocându-le flota in port cu o singură mână, Gulliver nu este de acord ca poporul vecin sa fie adus in stare de sclavie. După o serie de peripeţii, găsirea unei şalupe de dimensiuni normale îi dă posibilitatea să se întoarcă acasă. 

         În ţara uriaşilor din Brobdingnag, Gulliver face cunoştinţă cu un alt mod de viată. Locuitorii sunt mai mari de statură cca. 22 m decât liliputanii. Regele acestei ţări este înţelept si drept. Pe rege îl indignează la culme ideea de a introduce in ţară praful de puşcă, puştile si tunurile. În timpul unei călătorii pe mare, barca lui Gulliver este luată în  gheare de un vultur gigant si apoi abandonată, fiind salvat de o corabie in trecere, si astfel se întoarce pentru a doua oară in Anglia. Locuitorii din Laputa, aroganţi şi închipuiţi savanţi nu trăiesc pe pământ, ci deasupra lui, pe o insula zburătoare. În aceasta parte a călătoriilor întâlnim si descrierea tării Glubbdubdrib, populată de vrăjitori si magicieni.

        Gulliver ajunge pe o insulă ai cărei locuitori se împart in doua categorii: o parte a populaţiei este alcătuită din houyhnhnmi, cai înzestraţi cu raţiune si având capacitatea vorbirii, cealaltă parte din fiinţe yahoo, asemenea oamenilor, insă primitivi si brutali, care spre surprinderea cailor  mai au si defectul de a merge pe doua gambe. Yahoo-ii sunt lacomi, răutăcioşi, invidioşi, se ceartă si se bat intre ei pentru a strânge cât mai multe pietre strălucitore inutile, socotite preţioase. Caii, virtuoşi şi înţelepţi, trăiesc intr-o comună patriarhală. Legile lor nescrise se bazează pe recunoaşterea drepturilor egale pentru toţi, ei nu pot înţelege ce este minciuna.

       Gulliver se întoarce în Anglia, dar nimeni nu-i crede povestirile sale, ii fac proces pentru a-l declara nebun iresponsabil. Este salvat de un miel adus din Lilliput, care modifică decizia judecătorilor.

                                              

                                                      ALICE  ÎN  ŢARA  MINUNILOR

       

     Alice stă pe bancă împreună cu sora ei care citea o carte. Deodată un iepure alb trecu în fugă pe lângă ea. Iepurele scoase un ceas din buzunar şi-l privi. Alice fugi pe câmp după el până ajunse într-o vizuină.  Apoi ajunge intr-o sală cu o masă pe care sa află o cheiţă care deschide o uşă spre o gradină superbă, însă este prea mare pentru a intra.
     Alice bea dintr-o sticluţă si se micşorează, însă uită cheia pe masă. Acum era prea mică să ajungă la cheie. Mănâncă o prăjitură, însă devine prea mare si începe să plângă. Apare din nou Iepurele Alb si speriindu-se de ea, îşi  scapă evantaiul si mănuşile albe. Alice îşi face vânt cu evantaiul şi se face din nou mică si înoată in lacrimile sale. Întâlneşte un şoarece cu ajutorul căruia ajunge la un mal. Iepurele Alb o confundă cu una din servitoarele sale si o trimite sa-i aducă un evantai si o pereche de mănuşi albe de acasă..
     Alice intră in casă si vede o sticluţă pe care însă nu era nicio etichetă. Îi scoase dopul şi bău din ea şi a început sa crească din nou, pana când nu mai încăpea in camera. Iepurele trimite un servitor, pe şopârla Bill, care intră pe coşul casei, însă Alice îl aruncă afară. Iepurele si servitorii încep sa arunce cu pietre, care se transformă în prăjitură care o micşorează pe Alice. Aceasta iese din casă şi se îndreaptă spre o gradină unde întâlneşte un căţel uriaş si apoi o ciuperca mare, pe care stă o omidă. Omida ii spune că o bucată din ciupercă o va micşora, iar alta o va face sa crească.
     Alice ia o bucata din amândouă părţile si merge mai departe. Ajunge la casa Ducesei, unde bucătăreasa pune foarte mult piper in mâncare. De aceea, Ducesa si copilul strănuta încontinuu. Ducesa este invitată de Regina sa joace cricket şi ii aruncă lui Alice copilul. Acesta se transforma in purcel si Alice ii da drumul in pădure.
     Apare Pisica de Cheshire pe o ramura de copac si o îndrumă pe Alice, spunându-i că intr-o parte locuieşte Iepurele de Martie, iar in cealaltă Pălărierul, amândoi nebuni. Alice porneşte spre casa Iepurelui de Martie, unde acesta lua ceaiul cu Pălărierul si cu Hârciogul. Aceştia sunt plictisitori, iar Pălărierul este chiar nepoliticos.
     Alice părăseşte masa si intra intr-o scorbura de copac care o duce înapoi in sala cea mare cu măsuţa. De data aceasta Alice nu a uitat cheia si intra in gradină superbă, unde vede nişte slujitori in formă de cărţi de joc care vopseau o tufă de trandafiri.
Vine alaiul regal si Alice face cunoştinţă cu Regele si Regina. Aceasta o invită să joace cricket alături de ea. Jocul este insă lipsit de reguli, fiind un haos total, aşa că Alice vorbeşte cu Pisica de Cheshire al cărei cap tocmai apare pe cer.
     Regele intră in discuţie, insă pisica refuză să-i sărute mâna. Regina ordonă să i se taie capul, precum si celorlalţi jucători, in afară de Alice.
Regina se oferă să i-o arate lui Alice pe Falsa Broasca Ţestoasă, însă i-o încredinţează Grifonului deoarece trebuie să se întoarcă. Grifonul o duce pe Alice la Falsa Broasca Ţestoasa care ii arată cadrilul homarilor.
     Deodată se aude vocea Reginei si Alice împreună cu Grifonul se duc la tribunal. Alice este chemată ca martor, însă începe să crească până când devine foarte mare, iar Regele ii spune ca trebuie să părăsească sala. Atunci se trezeşte şi începe să-i povestească surorii sale întregul vis.

                                       Romanul adolescentului miop

                                                                          Mircea Eliade

  Mircea Eliade a început să scrie ,,Romanul adolescentului miop “ cu scopul de a scrie despre viaţa lui aşa cum era ea, având ca bază jurnalul său în care se regăsesc prietenii şi verişoara sa, care ii dau câteva idei.

   Împreuna cu  Jean Victor Robert , Dinu si Perri au iesit cu 4 fete in Parcul  Carol. Pentru Eliade întalnirea a fost un eşec, renunţând sa mai iasă cu fete. În roman se regăsesc o serie de impresii, portrete, peripeţii ale povestitorului si amicilor săi.

   În clasa întâi Eliade a rămas corigent la franceză, germană, si română, fiind foarte bun la oină unde-si petrecea toate după-amiezile. Acum in clasa a VI-a a reuşit in toamnă să-şi ia corigenţa la germană.  Ramas corigent la matematică, se hotărăşte să înveţe  vara ca să-şi dea corigenţa la toamnă.

    Cei talentati din clasă au alcătuit o societate ,,Muza” unde au primit si alţi membrii mai ales fete din alte clase, unde organizau conferinte, piese de teatru si altele.Totul se organiza in subsolul casei colegului Noschuna. Eliade a ţinut o conferintă despre Rama, cel dintâi profet indian, avand mare success in fata fetelor din clasa. Au organizat o parte din piesa Don Juan, unde Eliade era preotul Ieronim, Dinu erea Castagnete pajul, iar Robert era Don Juan. Piesa a fost un succes.

  Fanica a scris o “revista” numita “Un liceu model” care se va juca de Sf.Spiridon, cand se tine o serbare mare. Au inceput repetiţiile pentru revista, Se adunau in fiecare seara in sala de muzia, iar regizorul era dl Filimon de la Teatrul National.

   Eliade s-a transferat de la real la modern si e fericit că a scăpat de matematică. A reusit la examenul de bac. Simte ca se sfârşeste ceva si începe altceva.

   Studenţii au organizat un cerc studentesc cu sediul in mansarda lui Eliade, s-au pregatit pentru colindele de Ajun si au petrecut până în zori, apoi au colindat.

   Studentii cercului au plecat la o manastire, unde Eliade cunoaşte o misterioasă studentă cu care incepe sa discute. Au pierdut trenul la intoarcere şi au făcut drumul pe jos până in Bucuresti . Ajuns acasă vrea sa înceapă sa scrie “Jurnal intim de primavera”, simtind ca viata lui renaşte, dar renuntă.

    Eliade se indrăgosteşte de Nonora.

    Întâlneşte un vechi coleg de liceu cu care se împrieteneşte si poartă discuţii aprinse,  mai ales despre dragostea ce o poarta tânărul soţiei unui arhitect.

   Dogoarea căldurii l-a indemnat sa plece la,,satul cu vile în sân de mare’’ .În gară se întalneşte cu Marcu care era impreună cu un medicinist antisemit si o studentă evreică de la biologie. Au discutat mult pe tema antisemitismului si despre  plecare lui Marcu pentru urmatorii ani la studii in Franta.    

   Eliade se întalneşte cu Niska, care era cu logodnicul ei, Paul. Niska il vizita des si purtau lungi discuţii.

    Eliade cu Niska si alti studenti pleacă la Congresul studentilor de la Iasi. Niska se împrieteneste cu un student de la politehnica Nesean, in timp ce Eliade se apropie de Viorica.

   Împreuna cu Radu, Dinu, Petre, Noschuna si alţii discutau despre faptul ca a păstrat numele reale ale celor implicati si fiecare dorea sa ştie cum e vazut cu adevarat de către Eliade.

   A murit fostul presedinte al cercului studentesc si erau toti trişti, conducandu-l la cimitir. Niska era alaturi de el, trista pentru moarte, trista pentru ca Eliade păstra distanţă faţă de ea. Eliade pleacă în Italia. La Roma îşi dă seama de un adevar dureros pe care-l ţinuse închis doi ani in sine. Ii e draga Niska, dar ea nu trebuie sa afle. Continua un schimb de scrisori intre Eliade si Niska, pline de dragoste si asteptare din partea Niskai si de retinere din partea lui Eliade. Ii scrie si Nonora, oferindu-se să vina in vizită pentru a-i da informatii despre alţii .Eliade ii trimite Jurnalul sau Niskai, iar aceasta ii trimite o scrisoare plina de dragoste si dor, asteptandu-l.    

   Niska s-a logodit cu un inginer.Viorica îl viziteaza iar pe Eliade, plângându-şi viitorul cenuşiu ce o asteapta in cine stie ce localitate din ţară. Eliade o întalneste pe Nonora pe stradă, şi o invită la el acasă.

   Despartirea lor e tristă, fiecare apucand pe drumul său.

   Eliade i-a trenul si pleacă singur in lume.